Baterie, apă! Focul e la ei

Pe scurt, pentru toți membrii PSD, partid aflat la guvernare, majoritar în Parlamentul României, care nu sunt la curent cu cele spuse de colegul lor, în cadrul unui interviu pentru „Adevărul”, inserez mai jos câteva păreri de-ale sale despre viața, democrația, drepturile omului, deținerea și uzul de arme letale, în România, precum și despre eroismul său revoluționar și răsplata de mizerie obținută în schimbul acestuia.

Atenție, foc automat!

„Pentru ce se mai duc oamenii în Piața Victoriei, acum, și de ce noi nu ieșim împotriva lor cu tunurile cu apă, dacă nu mai au motiv? Nu putem să transformăm un loc în maidan. (…) Nu poți, în fiecare zi, un loc să-l transformi într-un maidan. Să stea ca proștii în fiecare seară acolo? N-au de lucru, n-au copii, n-au familii? Nu au ieșit pentru nicio ordonanță. Au fost scoși în stradă și manipulați groaznic de cine a avut interes să îi manipuleze. (…) Mulți ies în stradă la orice e dat pe Facebook, și au fost aduși de la multinaționale”.

„Eu arma cu care am tras la Revoluție (AKM, funcțional, înțeleg – n.a.) mi-am păstrat-o. Niciodată n-am vrut să o dau, o țin acasă ca și armă de panoplie. Am certificat de colecționar, nu o să mi-o ia nimeni în viața vieților, și o țin că poate vreodată mai vine cineva cu vreo o idee din asta să transforme statul ăsta pentru care am luptat noi. Sunt pregătit să ies cu arma să trag. Imediat, imediat”.

„Bineînțeles că am tras la Revoluție, cum să nu trag? Dar există vreun om care n-a tras? Trăgeai, dar nu știai în ce tragi. Trăgeai, și tu, ca nebunu”, așa. (…) Voi puteți să vorbiți datorită mie, în țara asta; datorită mie, că noi am avut curaj, atunci, în ”89 să ieșim, altfel erați încă sub sistemul comunist… Dar pentru că niște nebuni și niște proști și-au permis să facă chestia asta, riscându-și viețile, voi puteți să luați interviul acesta acum. (Jurnalist: Sunteți răsplătit cu o indemnizație de revoluționar!) Nu sunt răsplătit cu nimic. E o indemnizație de doi bani. Un costum mă costă banii ăia. O indemnizație de doi bani, mizerabilă. Am primit-o și o s-o primesc toată viața mea, pentru că o merit. I-o dau fetiței mele”.

Poate că doar redarea și lecturarea acestor răspunsuri stupefiante ar fi de ajuns, ca să ne dăm seama despre ce fel de ales vorbim. Un membru al Parlamentului, instituție care dorește să dețină supremația în corul instituțiilor publice ale statului român.

E surprinzător că un astfel de român a ajuns să reprezinte poporul în forul legislativ al țării.

Dar, infinit mai tragic mi se pare a fi faptul că PSD nu a reacționat, imediat, delimitându-se de atare declarații de neimaginat în România europeană a lui 2017.

Îi amintesc „eroicului” revoluționar – „Trăgeai, și tu, ca nebunu’, așa…” – că, la București, în seara/noaptea zilei de 21 decembrie 1989, unitățile speciale, poziționate pe aliniamentul Strada Batiștei-intersecție cu Bulevardul Magheru, înainte să tragă cu muniție de război (armament AKM), au folosit, pentru destructurarea baricadei și respingerea revoluționarilor, respectivele tunuri cu apă.

E posibil să fi rămas același consemn?